1 Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem!
Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!
2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3 Ei îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,
4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat:
trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.
5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor:
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse,
şi zic: „Cine ne va vedea?
6 Pun la cale nelegiuiri,
şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!“
O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7 Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată iată-i loviţi.
8 Limba lor le-a pricinuit căderea;
şi toţi cei ce-i văd, clatină din cap.
9 Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu,“
şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.