1 Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu;
El judecă în mijlocul dumnezeilor.
2 – „Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? – (Oprire)
3 Faceţi dreptate celui slab şi orfanului,
daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
4 Scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit,
izbăviţi-i din mîna celor răi.“
5 Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep’nimic,
ci umblă în întunerec;
de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.
6 Eu am zis: „Sînteţi dumnezei, toţi sînteţi fii ai Celui Prea Înalt.“
7 Însă veţi muri ca nişte oameni,
veţi cădea ca un domnitor oarecare.“ –
8 Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămîntul!
Căci toate neamurile sînt ale Tale.