2
1 Eu sînt un trandafir din Saron,
un crin din văi. –
2 Ca un crin în mijlocul spinilor,
aşa este iubita mea între fete. –
3 Ca un măr între copacii pădurii,
aşa este prea iubitul meu între tineri.
Cu aşa drag stau la umbra lui,
şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4 El m’a dus în casa de ospăţ,
şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
5 Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere,
căci sînt bolnavă de dragostea lui.
6 Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu,
şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! –
7 Vă jur, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp:
nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,
pînă nu vine ea! –
8 Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine,
sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.
9 Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică.
Iată-l că este după zidul nostru,
se uită pe fereastră,
priveşte printre zăbrele.
10 Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice:
Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
11 Căci iată că a trecut iarna;
a încetat ploaia, şi s’a dus.
12 Se arată florile pe cîmp,
a venit vremea cîntării,
şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.
13 Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite
îşi răspîndesc mirosul.
Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.
14 Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,
arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul!
Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.
15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.
16 Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui;
el îşi paşte turma între crini.
17 Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor,
întoarce-te! … Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb,
peste munţii ce ne despart.