1 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său,
dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. –
2 Prin rodul gurii ai parte de bine,
dar cei stricaţi au parte de silnicie. –
3 Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul;
cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. –
4 Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic,
dar cei harnici se satură. –
5 Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine. –
6 Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat,
dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. –
7 Unul face pe bogatul, şi n-are nimic,
altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii. –
8 Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa,
dar săracul n-ascultă mustrarea. –
9 Lumina celor neprihăniţi arde voioasă,
dar candela celor răi se stinge. –
10 Prin mândrie se aţâţă numai certuri,
dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. –
11 Bogăţia câştigată fără trudă scade,
dar ce se strânge încetul cu încetul,
creşte. –
12 O nădejde amânată îmbolnăveşte inima,
dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. –
13 Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde,
dar cine se teme de poruncă este răsplătit. –
14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă,
ca să abată pe om din cursele morţii. –
15 O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă,
dar calea celor stricaţi este pietroasă. –
16 Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă,
dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. –
17 Un sol rău cade în nenorocire,
dar un sol credincios aduce tămăduire. –
18 Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea,
dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. –
19 Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului,
dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. –
20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept,
dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. –
21 Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc,
dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire. –
22 Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi,
dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. –
23 Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată,
dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. –
24 Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său,
dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. –
25 Cel neprihănit mănâncă până se satură,
dar pântecele celor răi duce lipsă. –