1 Un răspuns blând potoleşte mânia,
dar o vorbă aspră aţâţă mânia.
2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută,
dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –
3 Ochii Domnului sunt în orice loc,
ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –
4 Limba dulce este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –
5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –
6 În casa celui neprihănit este mare belşug,
dar în câştigurile celui rău este tulburare. –
7 Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa,
dar inima celor nesocotiţi este stricată. –
8 Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9 Calea celui rău este urâtă Domnului,
dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –
10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit,
şi cine urăşte mustrarea va muri. –
11 Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile oamenilor! –
12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
13 O inimă veselă înseninează faţa;
dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –
14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa,
dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. –
16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie, cu tulburare! –
17 Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste,
decât un bou îngrăşat şi ură. –
18 Un om iute la mânie stârneşte certuri,
dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. –
21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte,
dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22 Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”
23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui,
şi ce bună este o vorbă spusă la vremea potrivită! –
24 Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. –
25 Domnul surpă casa celor mândri,
dar întăreşte hotarele văduvei. –
26 Gândurile rele sunt urâte Domnului,
dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –
27 Cel lacom de câştig îşi tulbură casa,
dar cel ce urăşte mita va trăi. –
28 Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă,
dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –
29 Domnul Se depărtează de cei răi,
dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –
30 O privire prietenoasă înveseleşte inima,
o veste bună întăreşte oasele. –
31 Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă
locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –
32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii,
şi smerenia merge înaintea slavei. –