1 Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. –
2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. –
3 Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului
şi inima împăraţilor sunt nepătrunse. –
4 Scoate zgura din argint,
şi argintarul va face din el un vas ales.
5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului,
şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –
6 Nu te făli înaintea împăratului
şi nu lua locul celor mari;
7 căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!”
decât să fii coborât înaintea voievodului
pe care ţi-l văd ochii. –
8 Nu te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci,
când te va lua la ocări aproapele tău. –
9 Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe faţă taina altuia,
10 ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine
şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.
11 Un cuvânt spus la vremea potrivită
este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. –
12 Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat,
aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –
13 Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerişului,
aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:
el înviorează sufletul stăpânului său.
14 Ca norii şi vântul fără ploaie,
aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –
15 Prin răbdare se înduplecă un voievod,
şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
16 Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge,
ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură. –
17 Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine şi să te urască. –
18 Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită,
aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. –
19 Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă,
aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
20 Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră,
aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire. –
21 Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete,
dă-i apă să bea.
22 Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui,
şi Domnul îţi va răsplăti. –
23 Vântul de miazănoapte aduce ploaia,
şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. –
24 Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş,
decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. –
25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit,
aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată. –
26 Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat,
aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –
27 Nu este bine să mănânci multă miere:
tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. –
28 Omul care nu este stăpân pe sine
este ca o cetate surpată şi fără ziduri.