1 Pe malurile râurilor Babilonului
şedeam jos şi plângeam,
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ţinutul acela
ne atârnaserăm harpele.
3 Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări,
şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând:
„Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” –
4 Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,
să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele!
7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului,
care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l
din temelii!”
8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii,
ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi
şi-i va zdrobi de stâncă!