1 Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog către Domnul.
2 Îmi vărs necazul înaintea Lui
şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
3 Când îmi este mâhnit duhul în mine,Tu îmi cunoşti cărarea.
Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
4 Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte,
orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
5 Doamne, către Tine strig şi zic:
„Tu eşti scăparea mea,
partea mea de moştenire pe pământul celor vii.”
6 Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.
7 Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!
Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.