1 Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
2 Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
3 „Să le rupem legăturile
şi să scăpăm de lanţurile lor!”
4 Cel ce şade în ceruri râde,
Domnul Îşi bate joc de ei.
5 Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte
şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:
6 „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
7 „Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul –
„Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”
10 Acum, dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!
11 Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă, tremurând.
12 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie,
şi să nu pieriţi pe calea voastră,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toţi câţi se încred în El!