36
1 Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:
„Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2 Căci se măguleşte singur în ochii lui,
ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare;
nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
4 În aşternutul lui se gândeşte la răutate,
stă pe o cale care nu este bună,
şi nu urăşte răul.
5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri,
şi credincioşia Ta, până la nori.
6 Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu,
şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace!
7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8 Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.
9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
10 Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc,
şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru
şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12 Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă;
sunt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.