52
1 Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule?
Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2 Limba ta nu născoceşte decât răutate,
ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
3 Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele,
mai degrabă minciuna decât adevărul. – (Oprire)
4 Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare,
limbă înşelătoare!
5 De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie,
te va apuca şi te va ridica din cortul tău,
şi te va dezrădăcina din pământul celor vii. – (Oprire)
6 Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme
şi vor râde de el, zicând:
7 „Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,
ci se încredea în bogăţiile lui cele mari
şi se bizuia pe răutatea lui.”
8 Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
9 Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat;
şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.