57
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare,
până vor trece nenorocirile.
2 Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3 El îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire)
Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.
4 Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi,
şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6 Ei întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia,
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
dar au căzut ei în ea. – (Oprire)
7 Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, lăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
9 Te voi lăuda printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
10 Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri,
şi credincioşia Ta până la nori.
11 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!