1 Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu;
El judecă în mijlocul dumnezeilor.
2 – „Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? – (Oprire)
3 Faceţi dreptate celui slab şi orfanului,
daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
4 scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit,
izbăviţi-i din mâna celor răi.”
5 Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep nimic,
ci umblă în întuneric;
de aceea se clatină toate temeliile pământului.
6 Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.”
7 Însă veţi muri ca nişte oameni,
veţi cădea ca un domnitor oarecare.”
8 Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul!
Căci toate neamurile sunt ale Tale.