1 Unde s-a dus iubitul tău,
cea mai frumoasă dintre femei?
Încotro a apucat iubitul tău,
ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? –
2 Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme,
ca să-şi pască turma în grădini şi să culeagă crini.
3 Eu sunt a iubitului meu, şi iubitul meu este al meu;
el îşi paşte turma între crini. –
4 Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul,
dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.
5 Întoarce-ţi ochii de la mine,
căci mă tulbură.
Perii tăi sunt ca o turmă de capre
care poposesc pe coama Galaadului.
6 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni,
şi niciuna din ele nu este stearpă.
7 Obrazul tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta…
8 Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,
9 dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea;
ea este singură la mama sa,
cea mai aleasă a celei ce a născut-o.
Fetele o văd şi o numesc fericită;
împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. –
10 „Cine este aceea care se iveşte ca zorile,
frumoasă ca luna,
curată ca soarele,
dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?” –
11 M-am coborât în grădina cu nuci,
să văd verdeaţa din vale,
să văd dacă a înmugurit via
şi dacă au înflorit rodiile.
12 Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus
la carele poporului unui om ales. –
13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!
Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. –
Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita
ca la nişte fete ce joacă în cor?