1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:
2 Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,
4 care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să-i putem mângâia pe cei care se află în vreun necaz!
5 Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Cristos, tot aşa, prin Cristos avem parte din belşug şi de mângâiere.
6 Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.
7 Şi speranţa noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.
8 Într-adevăr, fraţilor, nu vrem să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam speranţă de viaţă.
9 Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii.
10 El ne-a scăpat şi ne scapă dintr-o astfel de moarte şi avem speranţa că ne va mai scăpa încă.
11 Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.
12 Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă conştiinţa noastră că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bazându-ne nu pe o înţelepciune firească, ci pe harul lui Dumnezeu.
13 Nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi am speranţa că până la sfârşit veţi cunoaşte,
14 cum aţi şi cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.
15 În această încredinţare voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un al doilea har.
16 Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia, apoi din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu condus de voi în Iudeea.
17 În luarea acestei hotărâri, am lucrat eu în mod uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în fire, ca să fie în mine Da, da şi Nu, nu?
18 Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi Da şi Nu.
19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost Da şi Nu, ci în El nu este decât Da.
20 Într-adevăr, promisiunile lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt Da; de aceea şi Amin pe care-l spunem noi, prin El, este spre gloria lui Dumnezeu.
21 Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi care ne-a uns este Dumnezeu.
22 El ne-a şi sigilat şi ne-a pus în inimă garanţia Duhului.
23 Îl iau pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.
24 Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să contribuim şi noi la bucuria voastră, căci staţi tari în credinţă.