1 Vă sfătuiesc, dar, eu, cel închis pentru Domnul, să vă purtaţi într-un mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o,
2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste
3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură speranţă a chemării voastre.
5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6 Există un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
7 Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Cristos.
8 De aceea este zis: S-a urcat sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.
9 Şi acest: S-a urcat, ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părţile mai de jos ale pământului?
10 Cel care S-a coborât este acelaşi cu cel care S-a urcat mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
11 Şi El i-a dat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
12 pentru echiparea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos,
13 până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur, la înălţimea staturii plinătăţii lui Cristos;
14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
15 ci, credincioşi adevărului în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel care este Capul, Cristos.
16 Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste.
17 Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea minţii lor,
18 având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu din cauza neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
19 Ei şi-au pierdut orice urmă de simţire, s-au dedat la desfrânare şi comit cu lăcomie orice fel de necurăţie.
20 Dar voi nu L-aţi cunoscut aşa pe Cristos;
21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi
22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică prin poftele înşelătoare,
23 şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre
24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o dreptate şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul, pentru că suntem mădulare unii altora.
26 Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră
27 şi să nu daţi prilej Diavolului.
28 Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
29 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor care-l aud.
30 Să nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost sigilaţi pentru ziua răscumpărării.
31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să dispară din mijlocul vostru.
32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.