1 Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
2 Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor.
3 Portarul îi deschide şi oile aud vocea lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară din staul.
4 După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor şi oile merg după el, pentru că îi cunosc vocea.
5 Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor.
6 Isus le-a spus această parabolă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
7 Isus le-a mai zis: Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
8 Toţi cei care au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9 Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
10 Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
12 Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le prinde şi le împrăştie.
13 Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14 Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine,
15 aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum Îl cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de vocea Mea şi va fi o turmă şi un Păstor.
17 Tatăl Mă iubeşte pentru că Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau.
18 Nimeni nu Mi-o ia cu forţa, ci o dau Eu de la Mine. Am autoritate s-o dau şi am autoritate s-o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.
19 Din cauza acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.
20 Mulţi dintre ei ziceau: Are demon, este nebun; de ce-L ascultaţi?
21 Alţii ziceau; Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om stăpânit de demoni; poate un demon să deschidă ochii orbilor?
22 În Ierusalim se sărbătorea atunci sărbătoarea Înnoirii Templului. Era iarna.
23 Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub porticul lui Solomon.
24 Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Cristosul, spune-ne-o clar.
25 V-am spus, le-a răspuns Isus, şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26 Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.
27 Oile Mele ascultă vocea Mea; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.
28 Eu le dau viaţa eternă; niciodată nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
30 Eu şi Tatăl una suntem.
31 Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.
32 Isus le-a zis: V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?
33 Iudeii I-au răspuns: Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o blasfemie şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.
34 Isus le-a răspuns: Nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei?
35 Dacă Legea i-a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –
36 cum ziceţi voi că spun blasfemii Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.
39 La auzul acestor cuvinte, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.
40 Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.
41 Mulţi veneau la El şi ziceau: Ioan n-a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat.
42 Şi mulţi au crezut în El în locul acela.