1 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.
2 Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei care şedeau la masă cu El.
3 Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.
4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:
5 De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor?
6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
7 Dar Isus a zis: Las-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8 Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
9 O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să-l vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.
10 Preoţii cei mai de seamă au hotărât să-l omoare şi pe Lazăr,
11 căci din cauza lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
12 A doua zi, o mulţime mare care venise la sărbătoare, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13 a luat ramuri de palmier şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: Osana! Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului, Regele lui Israel!
14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:
15 Nu te teme, fiica Sionului; iată că Regele tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.
16 Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost glorificat Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.
17 Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi mărturiseau despre El.
18 Şi mulţimea I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.
19 Fariseii au zis, deci, între ei: Vedeţi că nu câştigaţi nimic; iată că lumea se duce după El!
20 Nişte greci dintre cei care se urcaseră să se închine la sărbătoare
21 s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi i-au zis: Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus.
22 Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip I-au spus lui Isus.
23 Drept răspuns, Isus le-a zis: A sosit ceasul să fie glorificat Fiul omului.
24 Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa eternă.
26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27 Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, scapă-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
28 Tată, glorifică Numele Tău! Şi din cer s-a auzit o voce care zicea: L-am glorificat şi-L voi mai glorifica!
29 Mulţimea care stătea acolo şi care auzise vocea a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: Un înger a vorbit cu El!
30 Isus a răspuns: Nu pentru Mine s-a auzit vocea aceasta, ci pentru voi.
31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32 Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi oamenii. –
33 Vorbind astfel, arăta cu ce moarte urma să moară. –
34 Mulţimea I-a răspuns: Noi am auzit din Lege că Cristosul rămâne etern; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?
35 Isus le-a zis: Lumina mai este puţin timp în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36 Cât timp aveţi lumina printre voi credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii. Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.
37 Deşi făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38 ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese profetul Isaia: Doamne, cine a dat crezare predicării noastre? Şi cui i-a fost revelată puterea braţului Domnului?
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
41 Isaia a spus aceste lucruri când a văzut gloria Lui şi a vorbit despre El.
42 Totuşi, chiar dintre conducători, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
43 Căci au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu.
44 Iar Isus a strigat: Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel care M-a trimis pe Mine.
45 Şi cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel care M-a trimis pe Mine.
46 Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48 Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l condamna: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va condamna în ziua de apoi.
49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa eternă. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.