1 În vremea aceea, când se strânseseră mulţimile cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.
2 Nu este nimic acoperit care nu va fi re velat, nici ascuns care nu va fi cunoscut.
3 De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi vorbit la ureche, în cămăruţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
4 Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic.
5 Vă voi arăta de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are autoritatea să arunce în iad; da, vă spun, de El să vă temeţi.
6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7 Şi chiar firele de păr din cap, toate vă sunt numărate. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
8 Eu vă spun: Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
9 dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta.
11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea guvernatorilor şi înaintea autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;
12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.
13 Unul din mulţime I-a zis lui Isus: Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.
14 Omule, i-a răspuns Isus, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?
15 Apoi le-a zis: Aveţi grijă şi feriţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa omului nu stă în belşugul averii sale.
16 Şi le-a spus parabola aceasta: Ogorul unui om bogat rodise mult.
17 Şi el se gândea în sine şi zicea: Ce voi face, fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele?
18 Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele
19 şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!
20 Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?
21 Tot aşa este şi cu cel care îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.
22 Isus le-a zis apoi ucenicilor săi: De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.
23 Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24 Uitaţi-vă cu atenţie la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!
25 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
26 Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
27 Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes, totuşi vă spun că nici Solomon, în toată splendoarea lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.
28 Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?
29 Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea.
30 Căci toate aceste lucruri păgânii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele.
31 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
32 Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.
33 Vindeţi ce aveţi şi faceţi acte de binefacere. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia.
34 Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
35 Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse.
36 Şi să fiţi ca nişte oameni care îl aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată când va veni şi va bate la uşă.
37 Ferice de sclavii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească.
38 Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de sclavii aceia, dacă-i va găsi veghind!
39 Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
40 Şi voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.
41 Doamne, I-a zis Petru, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?
42 Şi Domnul a zis: Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la timpul potrivit?
43 Ferice de sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
44 Adevărat vă spun că îl va pune peste toată averea sa.
45 Dar dacă sclavul acela îşi zice în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină, dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,
46 stăpânul acelui sclav va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
47 Sclavul acela care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
48 Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, acela va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult i se va cere mai mult.
49 Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!
50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească!
51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci mai degrabă dezbinare.
52 Căci de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei şi nora împotriva soacrei.
54 El a mai zis mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, ziceţi imediat: Vine ploaia. Şi aşa se întâmplă.
55 Şi când vedeţi suflând vântul din sud, ziceţi: Va fi arşiţă. Şi aşa se întâmplă.
56 Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi: timpul acesta cum de nu-l deosebiţi?
57 Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?
58 Când te duci cu reclamantul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna gardianului şi gardianul să te arunce în închisoare.
59 Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.