1 Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole. Şi a zis:
2 Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.
3 I-a trimis pe sclavii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.
4 Apoi a trimis alţi sclavi şi le-a zis: Spuneţi celor invitaţi: Iată că am pregătit sărbătoarea mea; viţeii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.
5 Dar ei, fără să le pese de invitaţia lui, au plecat: unul la ogorul lui şi altul la negustoria lui.
6 Ceilalţi au pus mâna pe sclavi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.
7 Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis armatele sale, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.
8 Atunci le-a zis sclavilor săi: Nunta este gata; dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.
9 Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.
10 Sclavii au ieşit la răspântii, i-au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi sala de nuntă s-a umplut de oaspeţi.
11 Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12 Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul acela a amuţit.
13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Isus cu vorba.
16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-fii pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
17 Spune-ne, dar, ce crezi? Se cuvine să plătim impozit Cezarului sau nu?
18 Isus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
19 Arătaţi-Mi banul impozitului. Şi ei I-au adus un dinar.
20 El i-a întrebat: Chipul acesta şi literele scrise pe el ale cui sunt?
21 Ale Cezarului, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
22 Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.
23 În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu există înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
24 Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia de soţie pe soţia fratelui său şi să-i ridice urmaş.
25 Aşadar, erau la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat-o fratelui său pe soţia lui.
26 Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.
27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.
28 La înviere, soţia căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de soţie.
29 Drept răspuns, Isus le-a zis: Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30 Căci la înviere oamenii nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31 Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:
32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.
33 Mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.
34 Când au auzit fariseii că Isus a închis gura saducheilor s-au strâns la un loc.
35 Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
36 Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Isus i-a răspuns: Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.
38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
39 Iar a doua, asemenea ei, este: Să-L iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
40 În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Profeţii.
41 Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:
42 Ce credeţi voi despre Cristos? Al cui fiu este? Al lui David, I-au răspuns ei.
43 Şi Isus le-a zis: De ce atunci David, fiind inspirat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:
44 Domnul a zis Domnului Meu: Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?
45 Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?
46 Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.