1 Întreb dar: A lepădat Dumnezeu poporul Său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2 Dumnezeu n-a lepădat poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum I se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
3 Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au dărâmat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?
4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.
5 Tot aşa şi în timpul de acum, există o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.
6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altfel harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altfel fapta n-ar mai fi faptă.
7 Deci ce urmează? Că Israel n-a primit ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a primit, pe când ceilalţi au fost împietriţi,
8 după cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.
9 Şi David zice: Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.
11 Întreb dar: S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea naţiunilor, ca să-l facă pe Israel gelos;
12 dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru naţiuni, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13 V-o spun vouă, naţiunilor: întrucât sunt apostol al naţiunilor, îmi onorez slujba mea,
14 şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din poporul meu şi să-i mântuiesc pe unii din ei.
15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, dacă nu viaţă din morţi?
16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
17 Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18 nu te lăuda faţă de ramuri. Dacă te lauzi, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19 Dar vei zice: Ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu.
20 Adevărat: au fost tăiate din cauza necredinţei lor şi tu stai în picioare prin credinţă. Nu te îngâmfa, dar, ci teme-te!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei care au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altfel vei fi tăiat şi tu.
23 Şi chiar ei, dacă nu perseverează în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.
24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit împotriva firii tale într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?
25 Fraţilor, pentru ca să nu vă consideraţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al naţiunilor.
26 Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.
27 Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.
28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din cauza părinţilor lor.
29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
30 După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu şi după cum prin neascultarea lor aţi primit îndurare acum,
31 tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca prin îndurarea arătată vouă să primească şi ei îndurare.
32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
34 Şi într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost consilierul Lui?
35 Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?
36 Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie gloria în toată eternitatea! Amin.