1 Primiţi-l bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.
2 Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.
3 Cine mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cine nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu-l judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4 Cine eşti tu, care-l judeci pe sclavul altuia? Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
5 Unul consideră o zi mai presus decât alta; pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6 Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi Îi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
7 Într-adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine şi nici unul din noi nu moare pentru sine.
8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9 Căci Cristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să domnească şi peste cei morţi, şi peste cei vii.
10 Dar pentru ce îl judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce îl dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom prezenta înaintea scaunului de judecată al lui Cristos.
11 Fiindcă este scris: Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă Îi va da glorie lui Dumnezeu.
12 Aşa că fiecare din noi Îi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14 Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel care crede că este necurat.
15 Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din cauza unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu îl nimici prin mâncarea ta pe acela pentru care a murit Cristos!
16 Nu faceţi ca binele vostru să fie vorbit de rău.
17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18 Cine Îi slujeşte lui Cristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19 Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.
20 Să nu nimiceşti pentru o mâncare lucrarea lui Dumnezeu. La drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere este rău.
21 Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22 Încredinţarea pe care o ai păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel care nu se condamnă singur în ce găseşte bine.
23 Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este condamnat, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.