1 Revelaţia lui Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care se vor întâmpla în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând-o prin îngerul Său la robul Său Ioan,
2 care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Cristos şi a spus tot ce a văzut.
3 Fericit este cine citeşte şi de cei care ascultă cuvintele acestei profeţii şi împlinesc lucrurile scrise în ea, căci timpul este aproape.
4 Ioan, către cele şapte Biserici, care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui care este, a Celui care era şi a Celui care vine şi din partea celor şapte duhuri care stau înaintea tronului Său,
5 şi din partea lui Isus Cristos, martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul regilor pământului!
A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său; a Lui să fie gloria şi puterea din eternitate în eternitate! Amin.
7 Iată că El vine pe nori şi orice ochi Îl va vedea; şi cei care L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din cauza Lui! Da, Amin.
8 Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel care este, Cel care era şi Cel care vine, Cel Atotputernic.
9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Cristos, mă aflam în insula care se numeşte Patmos, din cauza Cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturiei lui Isus Cristos.
10 În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit în spatele meu o voce puternică, precum sunetul unei trâmbiţe,
11 care zicea: Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.
12 M-am întors să văd vocea care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur
13 şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe Cineva care semăna cu Fiul Omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu o centură de aur.
14 Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
15 picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi vocea Lui era ca vuietul unor ape mari.
16 În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.
17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
18 Cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în eternitate. Eu ţin cheile morţii şi ale locuinţei morţilor.
19 Scrie deci lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care vor fi după ele.
20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt şapte Biserici.