1 Şi am auzit o voce puternică, ce venea din Templu şi care le zicea celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!
2 Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă i-a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau imaginii ei.
3 Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a prefăcut în sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice creatură vie, chiar şi tot ce era în mare.
4 Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au prefăcut în sânge.
5 Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.
6 Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge, şi sunt vrednici.
7 Şi am auzit altarul zicând: Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!
8 Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să-i ardă pe oameni cu focul lui.
9 Şi oamenii au fost arşi de o arşiţă mare, şi au blasfemiat Numele Dumnezeului care are autoritate peste aceste urgii şi nu s-au pocăit, ca să-I dea glorie.
10 Al cincilea a vărsat potirul lui peste tronul fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.
11 Şi L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea regilor care vor veni din est.
13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura profetului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.
14 Acestea sunt duhuri de demoni care fac semne nemaipomenite şi care se duc la regii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul marii zile a Dumnezeului Atotputernic. –
15 Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea! –
16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care în evreieşte se numeşte Armaghedon.
17 Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din tron, a ieşit o voce puternică, ce zicea: S-a sfârşit!
18 Şi au urmat fulgere, voci, tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de mare, cum de când este omul pe pământ n-a fost un cutremur aşa de mare.
19 Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile naţiunilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
20 Toate insulele au fugit şi munţii nu mai erau de găsit.
21 O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din cauza urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.