1 După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare autoritate; şi pământul s-a luminat de gloria lui.
2 El a strigat cu voce puternică şi a zis: A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al demonilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;
3 pentru că toate naţiunile au băut din vinul mâniei desfrâului ei şi regii pământului s-au desfrânat cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.
4 Apoi am auzit din cer o altă voce, care zicea: Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
5 Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.
6 Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea şi întoar-ceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!
7 Pe cât s-a glorificat pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: Stau ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!
8 Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile pentru ea: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.
9 Şi regii pământului care s-au desfrânat şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci.
10 Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: Vai! Vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! într-o clipă ţi-a venit judecata!
11 Comercianţii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
12 marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de perle, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici diferite feluri de lemn de citrice, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură;
13 nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miresmele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici uleiul, nici făina fină, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici sclavii, nici sufletele oamenilor.
14 Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, splendide, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi.
15 Cei care fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de teama chinului ei. Vor plânge, se vor tângui
16 şi vor zice: Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu perle!
17 Atâtea bogăţii într-un ceas s-au distrus! – Şi toţi căpitanii, toţi cei care merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei care câştigă din mare stăteau departe;
18 şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: Care cetate era ca cetatea cea mare?
19 Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se boceau, ţipau şi ziceau: Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de obiecte scumpe i-a îmbogăţit pe toţi cei care aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!
20 Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.
21 Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!
22 Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de harpe, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici suflători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine nici un meşter în vreo meserie oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.
23 Lumina lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine vocea mirelui şi a miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate naţiunile au fost amăgite de vrăjitoria ta
24 şi pentru că acolo a fost găsit sângele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pământ.