5
Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui care stătea pe tron o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, sigilată cu şapte sigilii.
Şi am văzut un înger puternic, care striga cu voce răsunătoare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă sigiliile?
Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
Şi unul din bătrâni mi-a zis: Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit, ca să deschidă cartea şi cele şapte sigilii ale ei.
Şi la mijloc, între tron şi cele patru creaturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.
El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui care stătea pe tron.
Când a luat cartea, cele patru creaturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o harpă şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.
Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi sigiliile: căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi de orice naţiune.
10 Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor domni pe pământ.
11 M-am uitat şi împrejurul tronului, în jurul creaturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit vocea multor îngeri; numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
12 Ei ziceau cu voce răsunătoare: Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, gloria şi lauda!
13 Şi pe toate creaturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: A Celui care stă pe tron şi a Mielului să fie lauda, cinstea, gloria şi puterea în eternitate!
14 Şi cele patru creaturi vii ziceau: Amin!
Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui care este viu din eternitate în eternitate.