1 După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.
2 Şi am văzut un alt înger, care urca dinspre răsăritul soarelui şi care avea sigiliul Dumnezeului celui viu. El a strigat cu voce răsunătoare celor patru îngeri, cărora le fusese dat să distrugă pământul şi marea,
3 zicând: Nu distrugeţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!
4 Şi am auzit numărul celor care fuseseră sigilaţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.
5 Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau sigilaţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
6 din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
7 din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
8 din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost sigilaţi.
9 După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare mulţime, pe care nu putea s-o numere nimeni, din fiecare naţiune, din fiecare seminţie, din fiecare popor şi din fiecare limbă, care stătea în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;
10 şi strigau cu o voce puternică şi ziceau: Mântuirea este a Dumnezeului nostru care stă pe tron şi a Mielului!
11 Şi toţi îngerii stăteau în jurul tronului, în jurul bătrânilor şi în jurul celor patru creaturi vii. Ei s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa tronului, s-au închinat lui Dumnezeu
12 şi au zis: Amin. A Dumnezeului nostru să fie lauda, gloria, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în eternitate! Amin.
13 Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mia zis: Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?
14 Doamne, i-am răspuns eu, Tu ştii. Şi el mi-a zis: Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.
15 Pentru aceasta stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel care stă pe tron Îşi va întinde peste ei cortul Lui.
16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai arde nici soarele, nici vreo altă arşiţă.
17 Căci Mielul, care stă în mijlocul tronului, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.