1 Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi autorităţilor, să le asculte, să fie gata să facă orice lucru bun,
2 să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.
3 Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în invidie, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.
4 Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui pentru oameni,
5 El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în dreptate, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru,
7 pentru ca, odată consideraţi drepţi prin harul Lui, să ne facem în speranţă moştenitori ai vieţii eterne.
8 Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să porunceşti aceste lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni!
9 Dar de întrebările nebune, de genealogii, de certuri şi neînţelegeri privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice.
10 După prima şi a doua mustrare, depărtează-te de cel care aduce dezbinări,
11 căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind condamnat.
12 Când îi voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopoli, căci acolo m-am hotărât să iernez.
13 Ai grijă de legiuitorul Zena şi de Apolo, să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru călătoria lor.
14 Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile urgente şi să nu stea neroditori.
15 Toţi cei ce sunt cu mine te salută. Salută-i pe cei care ne iubesc în credinţă. Harul să fie cu voi cu toţi! Amin.