1 Dar Iov îi răspunse şi zise:
2 «Cum dai tu ajutor celui fără putere! Cum mântueşti tu braţul cel vlăguit?
3 Cât de bine sfătueşti tu pe nerod şi vădeşti prisosul tău de isteţime!
4 Cui ai înşirat tu aceste vorbe şi duhul cui purces-a de la tine?
5 Umbrele strămoşilor se cutremură; se cutremură apele şi cei ce locuesc într’însele;
6 Dezvelită stă împărăţia morţii în faţa Domnului; Abadonul este fără de zăbranic.
7 El a întins miază-noaptea peste genune; el a spânzurat pământul deasupra golului;
8 El încuie apele în norii săi şi norul nu se sfâşie sub povara lor;
9 El acopere faţa lunii când e plină şi întinde noureala peste ea.
10 El a tras un cerc pe faţa apelor, până la hotarul dintre lumină şi întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină şi stau înmărmuriţi la certarea Domnului.
12 Prin puterea lui el a domolit marea şi cu înţelepciunea lui a zdrobit pe Rahab;
13 Prin duhul său s’au limpezit cerurile şi mâna sa a străpuns balaurul fugar.
14 Iată, acestea sunt numai depărtate căpătâie ale lucrărilor sale! Cât de slab e murmurul pe care-l prindem noi!… Iar cât despre tunetul uriaşei lui puteri, cine poate să-l înţeleagă?»