1 O, ce bine ar fi dacă ai deschide cerul şi ai coborî! Cum ar tremura munţii înaintea Ta! 2 Tu Îţi revelezi numele în faţa duşmanilor Tăi ca focul care aprinde lemnele subţiri sau care face ca apa să fiarbă. Tu procedezi astfel pentru ca popoarele să tremure înaintea Ta! 3 Când ai făcut lucruri înfricoşătoare la care nu ne aşteptam, când ai coborât, munţii s-au cutremurat înaintea Ta. 4 Din timpuri străvechi nu s-a ştiut, nicio ureche nu a auzit şi niciun ochi nu a văzut vreun alt Dumnezeu care să fie ca Tine – capabil să acţioneze în favoarea celor care Îl aşteaptă! 5 Tu vii în întâmpinarea celor care fac dreptate cu bucurie, a celor care îşi amintesc de Tine în timp ce rămân pe drumul Tău. Dar am constatat că Te-ai mâniat – pentru că noi am continuat să păcătuim împotriva lor. Şi acum, oare este posibil să mai fim salvaţi? 6 Toţi am devenit ca nişte oameni murdari; şi toate faptele noastre corecte sunt ca o haină murdărită. Toţi ne ofilim ca o frunză; şi nedreptăţile noastre ne mătură ca (suflarea) vântul(ui). 7 Nu este nimeni care să invoce numele Tău sau care să încerce să se ţină strâns de Tine – pentru că Ţi-ai ascuns faţa de noi şi ne-ai lăsat să murim din cauza nedreptăţilor noastre. 8 Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru! Noi suntem lutul, iar Tu eşti olarul nostru. Noi toţi suntem lucrarea mâinii Tale! 9 Doamne, nu Te mânia prea tare! Să nu ţii minte pentru totdeauna nedreptatea noastră! Te rugăm să priveşti spre noi – pentru că suntem cu toţii poporul Tău! 10 Sfintele Tale oraşe au devenit o zonă nelocuită. Chiar şi Sionul este un teritoriu devastat; iar Ierusalimul a devenit un loc unde nu mai locuieşte nimeni. 11 Sfântul nostru templul care era plin de glorie şi în care părinţii noştri Te lăudau, a fost devastat de flăcări; şi toate lucrurile care erau satisfacţia noastră, acum sunt ruine… 12 Doamne, după toate acestea (care s-au întâmplat), vei rămâne totuşi departe (de noi)? Vei continua să taci şi să ne pedepseşti atât de dur?”