1 Toţi colectorii de impozite şi toţi păcătoşii se apropiau de Isus ca să Îi asculte mesajul. 2 Fariseii şi învăţătorii legii (mozaice) comentau, zicând: „Acest Om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă împreună cu ei!” 3 Dar El le-a spus următoarea parabolă: 4 „Să presupunem că aveţi o sută de oi şi pierdeţi pe una dintre ele. Care dintre voi nu ar lăsa pe celelalte nouăzeci şi nouă pe câmp, ca să se ducă să o găsească pe cea pierdută? 5 Şi după ce a găsit-o, o pune bucuros pe umeri. 6 Apoi, când se întoarce acasă, chemându-şi prietenii şi vecinii, le zice: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia care fusese pierdută!». 7 În mod asemănător, în cer va fi mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni corecţi care nu au nevoie de pocăinţă. 8 Sau dacă o femeie are zece drahme (de argint) şi pierde una dintre ele, oare nu va aprinde o lumină şi nu va mătura casa cu atenţie până o va găsi? 9 Iar după ce a găsit-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele, zicându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine; pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 În mod asemănător, îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru un singur păcătos care se pocăieşte.” 11 El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui lui: «Tată, dă-mi partea care îmi revine din avere!» Iar tatăl le-a împărţit ce avea. 13 După câteva zile, cel mai tânăr fiu şi-a transformat tot ce avea în bani şi a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo a risipit totul, trăind imoral. 14 După ce a cheltuit toţi banii, în acea ţară a fost foamete; iar el a început să suporte lipsuri. 15 Atunci s-a angajat să lucreze pentru unul dintre locuitorii acelei ţări. Acela l-a trimis pe câmpurile lui, să îi păzească porcii. 16 Îşi dorea foarte mult să mănânce şi el roşcovele pe care le consumau porcii; dar nu i le oferea nimeni… 17 Atunci şi-a revenit şi a zis: «Toţi angajaţii tatălui meu au pâine din abundenţă, iar eu mor de foame aici! 18 Voi pleca din acest loc, mă voi duce la tatăl meu şi îi voi zice: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta. 19 Nu mai merit să mă numesc fiul tău. Acceptă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi!’». 20 S-a ridicat şi a plecat la tatăl lui. Când era încă departe, tatăl lui l-a văzut şi i s-a făcut milă de el. A alergat (înaintea lui), l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta. Nu mai merit să mă numesc fiul tău.» 22 Dar tatăl a zis sclavilor lui: «Aduceţi repede cea mai bună haină şi îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să sărbătorim; 24 pentru că acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să îşi manifeste bucuria. 25 Fiul lui cel mai mare era la câmp. Când s-a întors şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri. 26 A chemat pe unul dintre sclavi şi l-a întrebat ce se întâmplă. 27 Acel sclav a răspuns: «A revenit fratele tău; iar tatăl tău a tăiat viţelul îngrăşat, pentru că l-a revăzut sănătos.» 28 Atunci el s-a înfuriat şi nu a vrut să intre în casă. Tatăl lui a ieşit şi l-a rugat să intre. 29 Dar el i-a răspuns: «Vezi că îţi slujesc ca un sclav de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am încălcat deciziile. Şi (totuşi) mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei. 30 Iar acum, când a venit acest fiu al tău care şi-a consumat averea împreună cu prostituatele, i-ai tăiat viţelul îngrăşat!» 31 Tatăl i-a zis: «Fiule, tu eşti permanent cu mine; şi tot ce am, îţi aparţine! 32 Dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm; pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit!»”