1 Nu noi, Doamne, nu noi merităm; ci numele Tău merită (şi trebuie) să fie glorificat – pentru bunătatea Ta şi pentru consecvenţa caracterului Tău! 2 De ce să zică celelalte popoare (despre noi): „Unde este Dumnezeul lor?” 3 Dumnezeul nostru este în cer; şi face tot ce vrea! 4 Idolii lor sunt făcuţi din argint şi din aur. Ei sunt lucrarea mâinilor omeneşti. 5 Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd; 6 au urechi, dar nu aud; au nas, dar nu pot mirosi; 7 au mâini, dar nu pot pipăi; au picioare, dar nu pot umbla cu ele; şi nu pot produce niciun sunet din gâtul lor… 8 La fel (de ridicoli) sunt cei care îi fac şi toţi aceia care se încred în ei! 9 Israel să se încreadă în Iahve – pentru că El este ajutorul şi apărarea lui! 10 Familia lui Aaron să se încreadă în Iahve – pentru că El este ajutorul şi apărarea lui! 11 Cei care se tem de Iahve, să se încreadă în El – pentru că (numai) Iahve este ajutorul şi apărarea lor! 12 Iahve Îşi aminteşte de noi; şi (ne) dă binecuvântare: El îi binecuvântează pe urmaşii lui Israel. Iahve binecuvântează casa lui Aaron. 13 Iahve îi binecuvântează pe cei care se tem de El – de la cei mici până la cei mari. 14 Iahve să vă înmulţească – pe voi şi pe fiii voştri! 15 Să fiţi binecuvântaţi de Iahve care este Creatorul cerului şi al pământului. 16 Cerul este al lui Iahve; dar pământul l-a dat fiilor oamenilor. 17 Nu morţii Îl laudă pe Iahve, nici cei care au ajuns în tăcere; 18 ci noi Îl vom binecuvânta pe Iahve, de acum şi până în eternitate. Lăudaţi-L pe Iahve!