1 În inima mea, am reţinut ce declară omul rău şi nedrept. Înaintea ochilor lui nu există frică de Dumnezeu. 2 Se apreciază prea mult ca să îşi mai recunoască păcatul şi să îl urască. 3 Cuvintele pronunţate de gura lui sunt rele şi înşelătoare. A încetat să mai fie înţelept; şi nu mai face ce este bine. 4 Planifică să facă răul chiar şi în patul în care se odihneşte. Stă pe un drum care nu este bun; şi nu respinge răul. 5 „Doamne, bunătatea Ta ajunge până la cer; şi consecvenţa caracterului Tău – până la nori! 6 Dreptatea Ta este ca munţii şi judecata Ta se compară cu marea adâncime (a mărilor)! Doamne, Tu oferi salvare atât oamenilor, cât şi animalelor! 7 Dumnezeule, cât de valoroasă este bunătatea Ta! Fiii oamenilor caută (un) adăpost la umbra aripilor Tale. 8 Ei se satură de abundenţa casei Tale; şi le dai să bea din râul delectărilor Tale. 9 La Tine este izvorul vieţii; şi datorită luminii Tale, vedem (şi noi) lumina. 10 Continuă să Îţi arăţi bunătatea faţă de cei care Te cunosc; şi manifestă-Ţi dreptatea faţă de cei care sunt corecţi în inima lor! 11 Să nu mă ajungă piciorul omului mândru; iar mâna celor răi să nu poată să mă alunge! 12 Au şi căzut cei care fac lucruri rele! Au fost aruncaţi; şi nu se mai pot ridica!”