1 Dumnezeule, au intrat popoarele pe proprietatea Ta. Au profanat sfântul Tău templu; şi au transformat Ierusalimul în ruine! 2 Au dat corpurile moarte ale slujitorilor Tăi ca hrană păsărilor zburătoare; şi au oferit carnea credincioşilor Tăi animalelor sălbatice de pe pământ. 3 Le-au vărsat sângele în jurul Ierusalimului aşa cum se varsă apa; şi nu a fost nimeni capabil să îi îngroape. 4 Am fost ridicoli în faţa vecinilor noştri. Cei care ne înconjoară, au râs de noi şi ne-au ridiculizat. 5 Doamne, până când vei mai fi mânios? Vei rămâne aşa pentru totdeauna? Până când va mai arde gelozia Ta ca focul? 6 Manifestă-Ţi mânia faţă de popoarele care nu Te cunosc şi împotriva regatelor care nu cheamă numele Tău; 7 pentru că l-au mâncat pe Iacov şi i-au distrus locuinţa. 8 Nu Îţi aminti de păcatele noastre de la început! Grăbeşte-Te să vii înaintea noastră cu mila Ta, pentru că suntem foarte nefericiţi. 9 Dumnezeul salvării noastre, ajută-ne – pentru gloria numelui Tău! Scapă-ne; şi fă achitarea pentru păcatele noastre – din cauza numelui Tău! 10 De ce să zică popoarele: „Unde este Dumnezeul lor?” Chiar în faţa noastră să fie cunoscută printre popoare răzbunarea pentru sângele slujitorilor Tăi care a fost vărsat! 11 Dorim să ajungă la Tine invocarea prizonierilor. Foloseşte forţa braţului Tău şi scapă-i pe cei condamnaţi la moarte! 12 Recompensează pe vecinii noştri care au râs de Tine! Doamne, fă-i să suporte de şapte ori mai multă ridiculizare! 13 Atunci noi, care suntem poporul Tău – turma păşunii Tale –, Te vom lăuda mereu; şi vom proclama laudele Tale din generaţie în generaţie!