1 Dumnezeu Îşi ia locul în adunarea Lui. El judecă în mijlocul „(dumne)zeilor”. 2 „Până când veţi mai judeca într-un mod incorect şi veţi continua să îi favorizaţi pe cei răi? 3 Faceţi dreptate celui neajutorat şi orfanului! Recunoaşteţi dreptatea pe care o are omul fără apărare şi sărac! 4 Scăpaţi pe omul care nu are posesiuni materiale şi pe cel defavorizat. Salvaţi-i din mâna oamenilor răi!” 5 Dar ei nici nu ştiu, nici nu înţeleg… Umblă în întuneric. Din această cauză, se mişcă temeliile pământului într-o parte şi în cealaltă. 6 Eu am zis: „Fiii Celui Foarte Înalt, voi toţi sunteţi (dumne)zei. 7 Dar este o certitudine că veţi muri ca nişte oameni obişnuiţi; şi veţi cădea ca orice alt conducător!” 8 Dumnezeule, vino şi judecă pământul; pentru că Tu vei guverna şi vei conduce toate popoarele!