1 Dacă vorbesc în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu am dragoste, sunt aramă sunătoare sau chimval răsunător. 2 Şi dacă am profeţie şi ştiu toate tainele şi toată ştiinţa şi dacă am toată credinţa încât să mut munţi, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. 3 Şi dacă voi împărţi ca hrană toată averea mea şi dacă-mi voi da trupul, ca să fiu ars, dar nu am dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. 4 Dragostea este îndelung – răbdătoare, plină de bunătate; dragostea nu invidiază; dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, 5 nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu este iute la mânie, nu socoteşte răul, 6 nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul, 7 suportă toate, crede toate, speră toate, rabdă toate. 8 Dragostea nu piere niciodată. Dar, fie profeţii: se vor sfârşi; fie limbi: vor înceta; fie cunoştinţă: va fi desfiinţată. 9 Deoarece cunoaştem în parte şi profeţim în parte; 10 dar, când va veni ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va fi desfiinţat. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; când am devenit bărbat, le-am înlăturat pe cele ale copilului. 12 Pentru că acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte după cum şi eu am fost cunoscut. 13 Acum dar rămân aceste trei lucruri: credinţă, speranţă, dragoste, iar dintre acestea, mai mare este dragostea.