1 Şi cei doi îngeri au venit la Sodoma seara. Şi Lot şedea la poarta Sodomei. Şi Lot i-a văzut şi s-a ridicat să-i întâmpine şi s-a plecat cu faţa la pământ. 2 Şi a zis: „Iată acum, domnii mei, abateţi-vă, vă rog, în casa robului vostru şi rămâneţi peste noapte şi spălaţi-vă picioarele; şi vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi duce pe calea voastră“. Şi ei au zis: „Nu, ci vom rămâne noaptea în loc deschis“. 3 Şi a stăruit mult de ei; şi ei s-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Şi le-a pregătit o masă şi a copt azime; şi au mâncat. 4 Şi, mai înainte de a se culca ei, bărbaţii cetăţii, bărbaţii din Sodoma, au înconjurat casa de la tânăr până la bătrân, tot poporul până la ultimul. 5 Şi au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care au intrat la tine astă-noapte? Scoate-i afară la noi, ca să-i cunoaştem“. 6 Şi Lot a ieşit la ei la intrare şi a încuiat uşa după el. 7 Şi a zis: „Vă rog, fraţilor, nu faceţi acest rău! 8 Iată acum, am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă, vă rog, să vi le scot afară; şi faceţi-le cum este bine în ochii voştri: numai acestor bărbaţi să nu le faceţi nimic, pentru că de aceea au venit sub umbra acoperişului meu“. 9 Şi ei au zis: „Înapoi!“ Şi au zis: „Acesta a venit să locuiască aici temporar şi mereu este judecător? Acum ţie îţi vom face mai rău decât lor“. Şi împingeau cu putere asupra bărbatului, asupra lui Lot, şi s-au apropiat să spargă uşa. 10 Şi bărbaţii şi-au întins mâna şi au tras pe Lot în casă la ei şi au încuiat uşa. 11 Şi au lovit cu orbire pe bărbaţii care erau la intrarea casei, de la mic până la mare; şi ei se trudeau să găsească intrarea.
12 Şi bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Un ginere şi pe fiii tăi şi pe fiicele tale şi pe oricine ai în cetate: scoate-i din acest loc. 13 Pentru că vom distruge locul acesta, deoarece strigătul împotriva lor este mare înaintea Domnului şi Domnul ne-a trimis să-l distrugem“. 14 Şi Lot a ieşit şi a vorbit ginerilor săi care urmau să ia pe fiicele lui şi a zis: „Ridicaţi-vă, ieşiţi din locul acesta, pentru că Domnul va nimici cetatea“. Dar ginerilor săi li s-a părut că glumeşte.
15 Şi, când se revărsa de ziuă, îngerii au grăbit pe Lot, zicând: „Ridică-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale care sunt aici, ca să nu pieri în nelegiuirea cetăţii“. 16 Şi el zăbovea. Şi bărbaţii aceia i-au apucat mâna lui şi mâna soţiei lui şi mâna celor două fiice ale lui, Domnul fiind îndurător faţă de el, şi l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate. 17 Şi a fost aşa: după ce i-au scos afară, el a zis: „Scapă-ţi viaţa; nu privi înapoi şi nu te opri în toată câmpia; scapă la munte, ca să nu pieri“. 18 Şi Lot le-a zis: „Nu, Doamne, Te rog! 19 Iată acum, robul Tău a căpătat favoare în ochii Tăi şi ai mărit îndurarea Ta pe care mi-ai arătat-o, păstrându-mi sufletul viu. Dar eu nu voi putea scăpa la munte, ca nu cumva să mă ajungă răul şi să mor. 20 Iată acum, această cetate este aproape, ca să fug acolo, şi este mică. Te rog, lasă-mă să scap acolo! Nu este ea mică? Şi sufletul meu va trăi“. 21 Şi El i-a zis: „Iată, te-am primit şi în lucrul acesta, de a nu distruge cetatea despre care ai vorbit. 22 Grăbeşte-te, scapă acolo, pentru că nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo“. De aceea s-a pus numele cetăţii Ţoar. 23 Răsărea soarele deasupra pământului când intra Lot în Ţoar.
24 Şi Domnul a făcut să plouă asupra Sodomei şi asupra Gomorei pucioasă şi foc de la Domnul din ceruri. 25 Şi a nimicit cetăţile acestea şi toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi ce creştea pe pământ. 26 Şi soţia lui a privit înapoi şi s-a făcut un stâlp de sare.
27 Şi Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a venit la locul unde stătuse înaintea Domnului. 28 Şi s-a uitat spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei şi a privit şi, iată, fumul ţinutului se înălţa ca fumul unui cuptor. 29 Şi a fost aşa: când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Dumnezeu Şi-a amintit de Avraam şi a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, când a nimicit cetăţile în care locuia Lot.
30 Şi Lot s-a suit din Ţoar şi a locuit în munte, şi cele două fiice ale lui cu el, pentru că se temea să locuiască în Ţoar. Şi locuia într-o peşteră, el şi cele două fiice ale lui. 31 Şi cea întâi-născută a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu este bărbat în ţară ca să intre la noi, după obiceiul întregului pământ. 32 Vino să dăm tatălui nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţă din tatăl nostru“. 33 Şi au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea; şi cea întâi-născută a intrat şi s-a culcat cu tatăl ei şi el n-a ştiut nici când s-a culcat, nici când s-a sculat ea. 34 Şi a fost aşa: a doua zi, cea întâi-născută a zis celei mai mici: „Iată, eu m-am culcat noaptea trecută cu tatăl meu; să-i dăm să bea vin şi la noapte şi intră tu şi culcă-te cu el, ca să păstrăm sămânţă din tatăl nostru“. 35 Şi au dat tatălui lor să bea vin şi în noaptea aceea. Şi cea mai mică s-a dus şi s-a culcat cu el şi el n-a ştiut nici când s-a culcat, nici când s-a sculat ea. 36 Şi amândouă fiicele lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. 37 Şi cea întâi-născută a născut un fiu şi i-a pus numele Moab. Acesta este tatăl moabiţilor, până în ziua aceasta. 38 Şi cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ami. Acesta este tatăl amoniţilor, până în ziua aceasta.