1 Şi şarpele era mai şiret decât orice animal al câmpului pe care îl făcuse Domnul Dumnezeu. Şi el a spus femeii: „Oare aşa a spus Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină»?“ 2 Şi femeia a zis şarpelui: „Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm, 3 dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncaţi din el şi să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»“. 4 Şi şarpele a spus femeii: „Nicidecum nu veţi muri. 5 Pentru că Dumnezeu ştie că în ziua când veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. 6 Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi că era plăcut pentru ochi şi că pomul era de dorit ca să dea inteligenţă; şi a luat din rodul lui şi a mâncat; şi a dat şi soţului ei care era cu ea şi el a mâncat. 7 Şi li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi. Şi au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri.
8 Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei. Şi omul şi soţia lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu, în mijlocul pomilor grădinii. 9 Şi Domnul Dumnezeu a strigat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?“ 10 Şi el a spus: „Am auzit glasul Tău în grădină şi m-am temut, pentru că sunt gol; şi m-am ascuns“. 11 Şi El a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?“ 12 Şi omul a spus: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat“. 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?“ Şi femeia a spus: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat“.
14 Şi Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat eşti tu între toate vitele şi între toate animalele câmpului. Vei merge pe pântecele tău şi vei mânca ţărână în toate zilele vieţii tale. 15 Şi vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi sămânţa ei; ea îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“. 16 Femeii i-a zis: „Îţi voi mări foarte mult durerile naşterii şi sarcina ta; cu durere vei naşte copii; şi dorinţa ta va fi spre soţul tău şi el va stăpâni peste tine“. 17 Şi lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de glasul soţiei tale şi ai mâncat din pomul despre care ţi-am poruncit, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta; cu trudă vei mânca din el în toate zilele vieţii tale; 18 şi îţi va da spini şi mărăcini; şi vei mânca iarba câmpului. 19 În sudoarea feţei tale vei mânca pâine, până te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat; pentru că ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“.
20 Şi omul a pus soţiei sale numele Eva, pentru că ea este mama tuturor celor vii.
21 Şi Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi soţiei sale îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.
22 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul din Noi, să cunoască binele şi răul. Şi acum, să nu-şi întindă mâna şi să ia şi din pomul vieţii şi să mănânce şi să trăiască pentru totdeauna…!“ 23 De aceea Domnul Dumnezeu l-a scos din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 Şi l-a alungat pe om; şi a pus heruvimii şi flacăra sabiei strălucitoare spre răsăritul grădinii Edenului, ca să păzească drumul către pomul vieţii.