1 Şi Iacov a locuit în ţara în care tatăl său locuise temporar, în ţara Canaanului.
2 Aceştia sunt urmaşii lui Iacov: Iosif, fiind în vârstă de şaptesprezece ani, păştea turma cu fraţii săi; şi încă tânăr, era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, soţiile tatălui său. Şi Iosif transmitea tatălui său vorbele lor cele rele. 3 Şi Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi fiii săi, pentru că era fiul bătrâneţii sale; şi i-a făcut o cămaşă pestriţă. 4 Şi fraţii săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii lui, şi îl urau şi nu-i puteau vorbi cu pace. 5 Şi Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, şi ei l-au urât şi mai mult. 6 Şi le-a zis: „Ascultaţi, vă rog, visul acesta pe care l-am visat: 7 şi, iată, noi legam snopi pe câmp; şi, iată, snopul meu s-a ridicat şi stătea drept; şi, iată, snopii voştri l-au înconjurat şi s-au plecat cu faţa la pământ înaintea snopului meu“. 8 Şi fraţii săi i-au zis: „Vei domni tu în adevăr peste noi? Sau vei stăpâni tu în adevăr peste noi?“ Şi l-au urât şi mai mult pentru visele lui şi pentru cuvintele lui. 9 Şi a visat şi un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi şi a zis: „Iată, am mai visat un vis; şi, iată, soarele şi luna şi unsprezece stele se plecau cu faţa la pământ înaintea mea“. 10 Şi l-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Şi tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce este acest vis pe care l-ai visat? Vom veni noi, în adevăr, eu şi mama ta şi fraţii tăi, să ne plecăm cu faţa la pământ înaintea ta?“ 11 Şi fraţii săi îl invidiau, dar tatăl său păstra cuvântul acesta.
12 Şi fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor la Sihem. 13 Şi Israel a zis lui Iosif: „Nu pasc fraţii tăi turma la Sihem? Vino, şi te voi trimite la ei“. Şi el i-a zis: „Iată-mă!“ 14 Şi i-a zis: „Du-te, te rog, vezi dacă fraţii tăi sunt bine şi dacă turma este bine şi adu-mi veşti“. Şi l-a trimis din valea Hebron; şi el a ajuns la Sihem. 15 Şi l-a găsit un om şi, iată, rătăcea pe câmp. Şi omul acela l-a întrebat, zicând: „Ce cauţi?“ 16 Şi el a zis: „Caut pe fraţii mei; spune-mi, te rog, unde pasc ei turmele“. 17 Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici, pentru că i-am auzit spunând: „Să mergem la Dotan“. 18 Şi Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit în Dotan. Şi ei l-au văzut de departe. Şi, înainte de a se apropia de ei, au uneltit împotriva lui să-l omoare. 19 Şi au zis unul altuia: „Iată, vine făuritorul de vise! 20 Veniţi acum dar şi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din gropi; şi vom zice: o fiară sălbatică l-a mâncat. Şi vom vedea ce vor ajunge visele lui“. 21 Şi Ruben a auzit şi l-a scăpat din mâna lor şi a zis: „Să nu-i luăm viaţa!“ 22 Şi Ruben le-a zis: „Nu vărsaţi sânge; aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustiu, dar nu puneţi mâna pe el“, ca să-l scape din mâna lor, să-l dea înapoi tatălui său. 23 Şi a fost aşa: când a venit Iosif la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosif de cămaşa lui, de cămaşa cea pestriţă care era pe el. 24 Şi l-au luat şi l-au aruncat în groapă; şi groapa era goală, nu era apă în ea.
25 Şi s-au aşezat jos să mănânce pâine; şi şi-au ridicat ochii şi s-au uitat şi, iată, o caravană de ismaeliţi venea din Galaad; şi cămilele lor erau încărcate cu mirodenii şi cu balsam şi cu smirnă, mergând ca să le ducă în Egipt. 26 Şi Iuda a zis fraţilor săi: „Ce folos vom avea dacă vom ucide pe fratele nostru şi-i vom ascunde sângele? 27 Veniţi şi să-l vindem ismaeliţilor; şi mâna noastră să nu fie asupra lui; pentru că este fratele nostru, carnea noastră“. Şi fraţii lui au ascultat. 28 Şi treceau bărbaţii madianiţi, nişte negustori. Şi au tras şi au scos pe Iosif din groapă şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi ei l-au dus pe Iosif în Egipt.
29 Şi Ruben s-a întors la groapă şi, iată, Iosif nu era în groapă; şi şi-a sfâşiat hainele. 30 Şi s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu este; şi eu, unde să mă duc?“
31 Şi au luat cămaşa lui Iosif şi au înjunghiat un ţap şi au muiat cămaşa în sânge. 32 Şi au trimis cămaşa pestriţă şi au adus-o tatălui lor şi au zis: „Aceasta am găsit: vezi acum dacă este cămaşa fiului tău sau nu“. 33 Şi el a recunoscut-o şi a zis: „Cămaşa fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat!“ 34 Şi Iacov şi-a sfâşiat hainele şi şi-a pus un sac peste coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile. 35 Şi toţi fiii săi şi toate fiicele sale s-au ridicat ca să-l mângâie, dar el nu voia să fie mângâiat şi zicea: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuinţa morţilor“. Şi tatăl său l-a plâns.
36 Şi madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, slujitorul lui Faraon, căpetenia gărzilor.