1 Şi a fost aşa: după doi ani Faraon a visat. Şi, iată, stătea lângă râu. 2 Şi, iată, din râu se suiau şapte vaci frumoase la vedere şi grase şi păşteau printre trestii. 3 Şi, iată, alte şapte vaci se suiau după ele din râu, urâte la vedere şi slabe, şi stăteau lângă vacile de pe malul râului. 4 Şi vacile cele urâte la vedere şi slabe au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase. Şi Faraon s-a trezit. 5 Şi a adormit şi a visat a doua oară; şi, iată, şapte spice de grâu ieşeau dintr-un singur pai, groase şi frumoase. 6 Şi, iată, şapte spice subţiri şi arse de vântul de răsărit ieşeau după ele. 7 Şi spicele cele subţiri au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit şi, iată, era un vis.
8 Şi a fost aşa: dimineaţa, duhul îi era tulburat. Şi a trimis să cheme pe toţi ghicitorii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui. Şi Faraon le-a istorisit visul său, dar nimeni nu l-a putut interpreta lui Faraon. 9 Atunci mai-marele paharnicilor a vorbit lui Faraon, zicând: „Astăzi îmi aduc aminte de greşelile mele. 10 Faraon s-a mâniat pe robii săi şi m-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzilor, pe mine şi pe mai-marele brutarilor. 11 Şi, într-o noapte, eu şi el am visat un vis; am visat, fiecare cu interpretarea visului său. 12 Şi era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei gărzilor; şi noi i le-am istorisit şi el ne-a interpretat visele; fiecăruia i-a interpretat potrivit cu visul său. 13 Şi a fost aşa: cum ne-a interpretat el, aşa a fost: pe mine Faraon m-a aşezat din nou în locul meu şi pe acela l-a spânzurat“.
14 Atunci Faraon a trimis şi a chemat pe Iosif. Şi l-au scos în grabă din groapă şi el s-a bărbierit şi şi-a schimbat hainele şi a intrat la Faraon. 15 Şi Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis şi nu este nimeni care să-l interpreteze şi am auzit despre tine zicându-se că, îndată ce auzi un vis, îl interpretezi“. 16 Şi Iosif a răspuns lui Faraon, zicând: „Nu este de la mine: Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns de pace“. 17 Şi Faraon a zis lui Iosif: „În visul meu, iată, stăteam pe malul râului. 18 Şi, iată, se suiau din râu şapte vaci grase şi frumoase la vedere şi păşteau printre trestii. 19 Şi, iată, alte şapte vaci se suiau după ele, uscate şi foarte urâte la vedere şi slabe la carne, cum n-am văzut niciodată în toată ţara Egiptului atât de urâte. 20 Şi vacile cele slabe şi urâte au înghiţit pe cele dintâi şapte vaci grase. 21 Şi au intrat în pântecele lor şi nu se putea cunoaşte că intraseră în pântecele lor; şi erau urâte la vedere, ca la început. Şi m-am trezit. 22 Şi am văzut în visul meu şi, iată, şapte spice creşteau pe un singur pai, pline şi frumoase. 23 Şi, iată, şapte spice seci, subţiri, arse de vântul de răsărit, ieşeau după ele. 24 Şi spicele cele subţiri au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Şi am spus aceste lucruri ghicitorilor, dar nici unul n-a putut să mi le explice“.
25 Şi Iosif a zis lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu a arătat lui Faraon ce va face. 26 Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani; şi cele şapte spice frumoase sunt şapte ani. Visul este unul singur. 27 Şi cele şapte vaci slabe şi urâte, care se suiau după ele, sunt şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete. 28 Acesta este cuvântul pe care l-am spus lui Faraon: Dumnezeu a arătat lui Faraon ce va face. 29 Iată, vin şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. 30 Şi după ei vor urma şapte ani de foamete; şi tot belşugul va fi uitat în ţara Egiptului şi foametea va topi ţara. 31 Şi belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară, din cauza foametei aceleia, pentru că va fi foarte grea. 32 Şi, întrucât visul s-a arătat lui Faraon de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât de Dumnezeu şi Dumnezeu îl va face curând. 33 Acum dar să caute Faraon un om înţelept şi priceput şi să-l pună peste ţara Egiptului. 34 Faraon să facă aceasta: să aşeze supraveghetori în ţară şi să ia a cincea parte din ţara Egiptului în cei şapte ani de belşug. 35 Şi să adune toată hrana acestor ani buni care vor veni şi să strângă grâu sub mâna lui Faraon, ca hrană în cetăţi, şi să le păstreze. 36 Şi hrana va fi ca provizie pentru ţară în cei şapte ani de foamete care vor fi în ţara Egiptului, ca ţara să nu piară de foamete“.
37 Şi cuvântul a fost bun în ochii lui Faraon şi în ochii tuturor robilor săi. 38 Şi Faraon a zis robilor săi: „Vom găsi noi un om asemenea acestuia, în care este Duhul lui Dumnezeu?“ 39 Şi Faraon a zis lui Iosif: „Pentru că Dumnezeu ţi-a arătat ţie toate acestea, nimeni nu este priceput şi înţelept ca tine. 40 Tu vei fi peste casa mea şi după cuvântul tău va fi cârmuit tot poporul meu; eu voi fi mai mare decât tine numai cu tronul meu!“ 41 Şi Faraon a zis lui Iosif: „Vezi, te-am pus peste toată ţara Egiptului!“ 42 Şi Faraon şi-a scos inelul din mână şi l-a pus în mâna lui Iosif şi l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât. 43 Şi a făcut să fie purtat în carul al doilea pe care-l avea; şi strigau înaintea lui: „Închinaţi-vă!“ Şi l-a pus peste toată ţara Egiptului. 44 Şi Faraon a zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon: fără tine nimeni nu-şi va ridica mâna sau piciorul în toată ţara Egiptului“. 45 Şi Faraon a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat de soţie pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On. Şi Iosif a ieşit prin ţara Egiptului.
46 Şi Iosif avea treizeci de ani când a stat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Şi Iosif a ieşit dinaintea lui Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului.
47 Şi pământul a rodit din plin în cei şapte ani de belşug. 48 Şi el a strâns toată hrana celor şapte ani care era în ţara Egiptului şi a pus hrana în cetăţi; hrana de pe câmpul care era împrejurul fiecărei cetăţi a pus-o în ea. 49 Şi Iosif a îngrămădit grâu ca nisipul mării, foarte mult, încât au încetat să-l numere, pentru că era fără număr.
50 Şi, înainte de a veni anul de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii, pe care i-a născut Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On. 51 Şi Iosif a pus celui întâi-născut numele Manase: „pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit tot necazul meu şi toată casa tatălui meu“. 52 Şi a pus celui de-al doilea, numele Efraim: „pentru că Dumnezeu m-a făcut să fiu roditor în ţara întristării mele“.
53 Şi cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului au trecut. 54 Şi cei şapte ani de foamete au început să vină, după cum spusese Iosif. Şi a fost foamete în toate ţările, dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55 Şi toată ţara Egiptului a început să flămânzească; şi poporul a strigat către Faraon pentru pâine. Şi Faraon a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif; faceţi ce vă va spune el“. 56 Şi foametea era peste toată faţa pământului. Şi Iosif a deschis toate grânarele şi a vândut egiptenilor; şi foametea era mare în ţara Egiptului. 57 Şi din toate ţările veneau în Egipt la Iosif ca să cumpere grâu, pentru că foametea era mare peste tot pământul.