1 Şi Elihu urmă, şi zise: 2 Ascultaţi, voi înţelepţilor, cuvintele mele, Şi, voi scriitorilor, auziţi-mă! 3 Căci urechia cercetează cuvintele, Precum gura gustă bucatele. 4 Să alegem ce este drept, Şi să vedem între noi ce este bun! 5 Căci Iov a zis: „Sunt nevinovat, Şi Dumnezeu îmi ia dreptul meu. 6 Pentru că apăr dreptul meu, să trec oare de mincinos! Rana îmi este fără vindecare, deşi sunt fără vină.” 7 Ce om este acest Iov, Care bea blestemul ca apa: 8 Care se însoţeşte cu făcători de rele, Şi umblă cu oamenii cei răi! 9 Căci a zis: „Nimic nu foloseşte omului De a plăcea lui Dumnezeu.” 10 Deci ascultaţi-mă, voi bărbaţi ai priceperii: Departe de Dumnezeu este răul, Şi de Atotputernicul, nedreptatea. 11 Căci după fapta omului el îi dă, Şi după purtarea fiecăruia îi răsplăteşte; 12 Nu, nu! Dumnezeu nu condamnă pre nimenea pentru nimic, Şi Atotputernicul nu strâmbătăţeşte pre cel drept. 13 Cine i-a dat stăpânirea asupra pământului, Şi cine i-a încredinţat universul? 14 De ar lua seamă numai la sine, Şi ar strânge la sine suflarea şi răspirarea, dată făpturelor, 15 Atuncia tot ce e carne ar pieri, Şi omul în pulbere s’ar reîntoarce. 16 De ai pricepere, ascultă aceasta, Ia seamă la vocea cuvintelor mele! 17 Poate să domniască cel ce urăşte dreptul? Condamna-vei pre cel Prea drept? Pre cel Atotputernic? 18 Care zice către regi Netrebnicilor! Către domni: Înrăutăţiţilor! 19 Care nu caută la faţa mai marilor. Şi nu preţueşte pre bogat mai mult, decât pre sărac; Căci făpturi ale mânelor sale sunt şi unul şi altul. 20 Cei tari într’o clipeală, în mijlocul nopţii mor, Poporul se scoală şi trece; Fără silnicie dispare cel tare. 21 Căci ochii lui Dumnezeu sunt îndreptaţi pe căile omului, Şi el vede toţi paşii săi. 22 Nu este nici întunerec, nici umbră a morţei, În care să se ascundă făcătorul de rele. 23 El n’are trebuinţă să privească de două ori pre om, Spre a-l trage înaintea sa la judecată. 24 El zdrobeşte pre cei puternici, fără cercetare, Şi aşează pre alţii în locul lor; 25 Căci el cunoaşte faptele lor, Îi răstoarnă noaptea, şi-i zdrobeşte; 26 Îi loveşte ca pre făcători de rele, În faţa tutulor; 27 Fiindcă s’au abătut dela el, Şi n’au băgat în seamă căile sale, 28 Aşa că au lăsat să vină înaintea lui strigarea săracilor; Şi aude strigarea celor apăsaţi. 29 De dă el linişte, cine poate a o turbura? De şi-ascunde faţa sa, cine o poate vedea? De o ascunde, fie de un popor, fie de un singur om; 30 Ca să împedece domnia celui rău, Şi amăgirea poporului. 31 Oare zis-a Iov către Dumnezeu: „Suferit-am, dară nu voiu mai păcătui! 32 Ce nu înţeleg, învaţă-mă; De am făcut nedreptate, nu voiu mai face.” 33 Bine! Răsplătească-ţi el, după părerea ta; Dacă o vei respinge sau o vei primi, el o va răsplăti, şi nu eu: Deci spune ce cugeţi! 34 Bărbaţii cu înţelegere îmi vor zice, Şi tot omul înţelept va conveni: 35 Iov n’a vorbit cu înţelepciune, Şi cuvintele sale sunt fără înţeles; 36 Ei bine: Iov fie încercat cu desăvârşire, căci a răspuns ca un făcător de rele; 37 El a adus păcat către păcat; Îşi râde de noi în faţa noastră. Şi îmmulţeşte cuvintele sale asupra lui Dumnezeu.