1 Şi s’a rugat Iona Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui şi a zis: 2 Strigat-am în strâmtorarea mea către Domnul, Şi el m’a auzit: Din pântecele infernului am strigat, Şi tu ai auzit vocea mea. 3 Căci m’ai aruncat în adâncuri, În inima mării, Şi şivoaiele m’au înconjurat: Toate undele tale şi valurile tale au trecut deasupra mea. 4 Şi eu am zis: Lepădat sunt de dinaintea ochilor tăi; Totuşi iarăşi voiu privi la templul cel sfânt al tău. 5 Apele m’au împresurat până la suflet; Adâncul m’a împrejurat; Papura s’a împletit împrejurul capului meu; 6 Pogorîtu-m’am până la temeliile munţilor; Zăvoarele pământului se trăseseră după mine pentru totdeauna. Dar tu ai ridicat viaţa mea din stricăciune, Domnul, Dumnezeul meu! 7 Pe când lâncezia sufletul meu în mine, Adusu-mi-am aminte de Domnul; Şi rugăciunea mea a întrat către tine, La templul cel sfânt al tău. 8 Cei ce se dau la deşertăciunile mincinoase, Îşi părăsesc mila lor. 9 Dar eu îţi voiu jertfi cu voce de laudă; Voiu împlini câte am făgăduit; Căci mântuirea este dela Domnul. 10 Şi a poruncit Domnul peştelui, şi a vărsat pe Iona pe uscat.