1 Şi o femeie din femeile fiilor profeţilor strigă către Elisei, zicând: Servul tău, bărbatul meu, a murit, şi tu ştii, că servul tău se temea de Domnul; şi creditorul a venit, şă-i ia pe amândoi copiii, ca să fie servi. 2 Şi Elisei îi zise: Ce voiu face pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă? Şi ea zise: Serva ta n’are nimic în casă, fără numai un vas cu oleiu. 3 Şi zise ei: Mergi, împrumută-ţi vase de afară, dela toţi vecinii tăi, vase deşerte, nu împrumuta puţine. 4 Şi apoi întră, şi închide uşa după tine şi după fiul tău, şi varsă din oleiu, în toate vasele acelea, şi cele umplute dă-le la o parte. 5 Şi ea se duse dela el, şi închise uşa după sine şi după fiii săi: şi ei îi întindeau vasele, şi ea turnă. 6 Şi după ce fură umplute vasele, zise ea către fiul său: Mai întinde-mi un vas; şi el îi zise: Alt vas nu este. Şi se opri oleiul. Atuncia ea se duse şi spuse omului lui Dumnezeu. 7 Şi el zise: Mergi, vinde oleiul, şi plăteşte datoria ta, şi din ce va rămânea, trăeşte tu şi fiii tăi.
8 Şi în una din zile trecu Elisei pe la Sunem, unde era o femeie avută, şi ea îl ţinu cu stăruinţă să mănânce pâne. 9 Şi ea zise către bărbatul ei: Iată, cunosc că acest om este om sfânt al lui Dumnezeu, care trece totdeauna pe la noi: 10 Să-i facem lui, rogu-te, o cameră mică de sus, şi să-i punem lui acolo un pat, o masă, un scaun, şi un sfeşnic; şi va fi, când va veni pe la noi, că el se va abate acolo. 11 Şi în într’una din zile el veni pe acolo, şi se abătu în camera de sus, şi se culcă acolo. 12 Şi zise către Ghehazi, servul său: Cheamă pe Şunamita aceasta. Şi după ce o chemă, stătu ea înaintea lui. 13 Şi el zise lui Ghehazi: Zi către dânsa: Iată, tu ai făcut toate gătirile acestea pentru noi; ce voiu face pentru tine? Ai de a te ruga pentru ceva regelui, sau mai marelui preste oaste? Şi ea răspunse: Eu locuesc în mijlocul poporului meu. 14 Şi el zise către Ghehazi: Ce deci să fac pentru ea? Şi Ghehazi răspunse: Cu adevărat ea n’are fiu, şi bărbatul ei este bătrân. 15 Şi el zise: Cheamă-o pre ea; şi după ce o chemă, stătu ea la uşe. 16 Şi el zise: În anul viitor, pe la acest timp, vei îmbrăţişa un fiu. Îar ea zise: Nu, domnul meu, omul lui Dumnezeu, nu minţi servei tale. 17 Şi femeia zămisli, şi născu un fiu în anul viitor, pe la timpul ce a spus ei Elisei.
18 Şi după ce copilul se făcu mare, ieşi într’o zi la părintele său, la secerători. 19 Şi zise către părintele său: Capul meu, capul meu! Şi el zise servului: Du-l la muma sa. 20 Şi luându-l, îl duse la muma sa; şi el şezu pe genunchii ei, până la amiazăzi, şi muri. 21 Şi-l sui, şi-l culcă pe patul omului lui Dumnezeu, şi închise uşa după sine, şi ieşi. 22 Şi chemă pe bărbatul său, zicând: Trimite-mi, rogu-te, pre unul dintre servi şi una dintre asine, să alerg la omul lui Dumnezeu, şi mă voiu întoarce. 23 Şi el zise: Pentru ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabbat. Iar ea zise: Fii în pace. 24 Şi înşeuă asina, şi zise servului său: Mână, şi mergi; să nu mă opreşti din călărit în drumul meu, până ce nu-ţi voiu zice. 25 Şi se duse, şi sosi la omul lui Dumnezeu în muntele Carmel.
Şi cum o văzu pre ea omul lui Dumnezeu de departe, zise către Ghehazi, servul său: Iată, Şunamita! 26 Şi acum aleargă spre întâmpinarea ei, şi-i zi: Bine eşti? Bine este bărbatul tău? Bine copilul tău? Şi ea zise: Bine. 27 Şi după ce veni la omul lui Dumnezeu în munte, cuprinse picioarele lui; iar Ghehazi se apropie ca să o înlăture. Dar omul lui Dumnezeu îi zise: Lasă-o, căci inima ei este amărîtă în ea, şi Domnul îmi ascunse aceasta, şi nu mi-a spus. 28 Şi ea zise: Cerut-am oare eu fiu dela domnul meu? Au n’am zis: Nu mă amăgi? 29 Şi zise el către Ghehazi: Încinge coapsele tale, şi ia toiagul meu în mâna ta, şi mergi; de vei întâmpina om, să nu-l saluţi; şi de te va saluta, să nu răspunzi lui; şi pune toiagul meu pe faţa copilului. 30 Şi muma copilului zise: Viu este Domnul, şi viu este sufletul tău, nu te voiu lăsa! Şi se sculă, şi o urmă pre ea. 31 Şi Ghehazi trecu înaintea lor, şi puse toiagul pe faţa copilului; dar n’a fost nici voce, nici auzire. Şi el se întoarse spre întâmpinarea lui, şi-i spuse, zicând: Nu s’a deşteptat copilul. 32 Şi când veni Elisei în casă, iată, copilul era mort, întins pe patul său. 33 Şi el întră, şi închise uşa în urma lor amândoi, şi se rugă Domnului. 34 Şi se sui, şi se culcă pe copil, şi puse gura sa pe gura lui, şi ochii săi pe ochii lui, şi mânile sale pe mânile lui; şi se întinse pe copil, şi s’a încălzit carnea copilului. 35 Apoi se ridică, şi se preumblă în casă, când încoace, când încolo; şi se sui iarăşi, şi se întinse preste el, şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deşchis copilul ochii săi. 36 Atuncia a chemat pe Ghehazi, şi zise: Cheamă pe Şunamita aceasta. Şi el o chemă; şi când a întrat ea la el, zise el: Ia-ţi pre fiul tău! 37 Şi ea veni, şi căzu la picioarele lui, şi se închină la pământ, şi luă pre fiul ei, şi ieşi.
38 Şi Elisei s’a întors la Ghilgal. Şi era foamete în ţară; şi fiii profeţilor şedeau înaintea lui; şi el zise către servul său: Pune oala cea mare, şi fierbe fiertură pentru fiii profeţilor. 39 Şi ieşind unul la câmp, să culeagă verdeţuri, a aflat un curpăn, şi a strâns depe el curcubetele, până ce se umplu vestmântul său; şi înturnându-se, le-a turnat în oala de fiertură; căci nu le cunoştea. 40 Apoi au turnat oamenilor să mănânce, şi ei, cum mâncară din fiertură, strigară, şi ziseră: Omul lui Dumnezeu, moarte este în oală. Şi nu puteau să mănânce. Şi el zise: Aduceţi făină. 41 Şi a aruncat-o în oală; apoi zise: Turnaţi poporului să mănânce. Şi nu era nimic rău în oală.
42 Şi veni un om dela Baal-Şalişa, şi aduse omului lui Dumnezeu pâne din prinoasele sale: douăzeci de pâni de orz, şi spice proaspete de grâu, în săcuşorul său. Şi el zise: Dă poporului să mănânce. 43 Şi servul său zise: Ce, să pun aceasta înaintea a o sută de oameni? Şi el iarăşi a zis: Dă-le poporului să mănânce; căci aşa zice Domnul: Vor mânca, şi încă va şi rămânea. 44 Şi el le puse înaintea lor, şi ei mâncară, şi lăsară rămăşiţă, după cuvântul Domnului.