129
1 O cântare de suire. Mult m’au strâmtorat ei din tinereţele mele, Zică acum Israel; 2 Mult m’au strâmtorat din tinereţele mele; Dar nu m’au biruit, 3 Pe spinarea mea plugari au arat, Făcut-au brazde lungi. 4 Domnul este drept, Tăiat-a funia nelegiuiţilor, 5 Ruşineze-se Şi întoarcă-se îndărăt, Toţi cei ce urăsc Sionul; 6 Fie ca iarba depe acoperiş, Ce se usucă, înainte de a se smulge: 7 Cu care nu-şi umple secerătorul mâna sa, Nici legătorul de snopi braţul său. 8 Şi trecătorii nu le zic: „Binecuvântarea Domnului preste voi! Vă binecuvântăm în numele Domnului!”