1 O învăţătură a lui David. O rugăciune, făcută când era în peşteră. 2 Cu vocea mea strig către Domnul, Cu vocea mea rogu-mă Dornnului, 3 Vărs înaintea lui plângerea mea, Spun înaintea lui strâmtorarea mea, 4 Când spiritul meu lâncezeşte în mine, Tu cunoşti calea mea; În calea, în care umblu, Ei mi-au ascuns cursă. 5 Caută la dreapta, şi vezi: Nimenea nu mă cunoaşte, Scăparea pierit-a dela mine, Nimenea nu se îngrijeşte de sufletul meu. 6 Strig către tine, Doamne, Şi zic: „Tu eşti adăpostul meu, Partea mea în pământul celor vii. 7 Ia aminte la strigarea mea; căci sunt apăsat foarte; Scapă-mă de cei ce mă urmăresc, Căci mai tari decât mine sunt ei. 8 Scoate sufletul meu din închisoare, Ca să laude numele tău; Încunjura-mă-vor drepţii, Că mi-au făcut bine.”