1 O cântare de aur a lui David. 2 Păzeşte-mă, Dumnezeule; Căci ţie mă încred. 3 Zis-am Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Afară de tine nu aflu fericire”: 4 Şi sfinţilor, ce sunt pe pământ: „Voi sunteţi cei aleşi, în cari aflu toată plăcerea mea.” 5 Durerea îşi îmmulţesc cei ce aleargă după un alt zeu: Eu nu voiu aduce libaţiunile lor de sânge, Şi nici nu voiu lua numele lor pe buzele mele. 6 Domnul este partea moştenirii mele şi paharul meu, Tu susţii sorţul meu. 7 Moştenirea mi-a căzut în locuri plăcute, Da, plăcută mi-i moştenirea. 8 Binecuvintez pre Domnul, care mi-a dat sfat, Încă şi noaptea mă îndeamnă rărunchii mei. 9 Pururea pun pre Domnul înaintea mea, El îmi stă de a dreapta, nu mă voiu clăti. 10 De aceea bucure-se inima mea, şi veselească-se sufletul meu, Şi în siguranţă locueşte corpul meu. 11 Căci tu nu vei lăsa infernului sufletul meu, Nici nu vei lăsa pre cuviosul tău să vază mormântul; 12 Tu-mi faci cunoscută calea vieţei: Plinătatea bucuriilor de dinaintea feţei tale; Căci la dreapta ta sunt desfătări fără capăt.