1 Un psalm, o cântare compusă la sfinţirea casei lui David. 2 Te voiu înălţa, Doamne; căci m’ai mântuit, Şi n’ai lăsat pre înamicii mei să se bucure de mine. 3 Domnul, Dumnezeul meu, strigat-am către tine, Şi m’ai vindecat. 4 Doamne, scos-ai din infern sufletul meu, Păstratu-mi-ai vieaţa, ca să nu mă cobor în groapă. 5 Cântaţi Domnului, cei cuvioşi ai săi! Şi lăudaţi amintirea sa cea sfântă; 6 Căci o clipă ţine mânia sa. O vieaţă bunăvoinţa sa; Este seara plângerea, Dimineaţa bucuria. 7 Dar eu zis-am în fericirea mea: „Nu mă voiu clăti în veci.” 8 Doamne, prin bunăvoinţa ta dat-ai tărie muntelui meu: Ascuns-ai faţa ta, şi am fost înspăimântat. 9 Către tine, Doamne, am strigat, Şi pre tine, Doamne, te am rugat: 10 „Ce folos este de sângele meu, De mă voiu pogorî în groapă? Au pulberea te poate lăuda, poate da în ştire de adevărul tău?” 11 Ascultă, Doamne, şi îndură-te de mine; Doamne, fii ajutătorul meu! 12 Schimbat-ai plângerea mea în veselie, Deslegat-ai sacul meu, şi m’ai încins cu bucurie, 13 Ca să-ţi cânte sufletul meu, şi să nu tacă: Doamne, Dumnezeul meu, în veci te voiu lăuda.