1 Maestrului de cântare, după Ionat-elem-rehakim. O cântare de aur a lui David, compusă când Filistenii îl prinseră în Gat. 2 Îndură-te de mine, Dumnezeule! Căci un muritor forăeşte la mine, Toată ziua luptându-se, mă asupreşte; 3 Toată ziua forăesc neamicii mei; Că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine din înălţime. 4 În ziua când mă voiu teme, Încrede-mă-voiu în tine. 5 În tine, Dumnezeule, al cărui cuvânt laud, În Dumnezeu încrede-mă-voiu: nu mă voiu teme; Ce-mi poate face carnea? 6 În tot timpul ei strâmbătăţesc cuvintele mele, Asupră-mi sunt îndreptate spre rău toate gândurile lor, 7 Se adună, se ascund, Pândesc călcâiul meu; Căci caută sufletul meu. 8 Au doară întru răutatea lor vor scăpa? Dumnezeule, cu mânia ta sfărâmă popoarele acestea. 9 Tu ai numărat păsurile mele; În foi ai pus lacrimele mele; Oare nu sunt ele în cartea ta? 10 Ori în ce zi te voiu chiema, întoarce-se-vor înapoi neamicii mei; Aceasta o ştiu, căci cu mine este Dumnezeu. 11 În Dumnezeu, al cărui cuvânt laud, În Domnul, al cărui cuvânt laud, 12 În Dumnezeu mă încred: nu mă tem; Ce-mi poate face omul? 13 Spre mine, Dumnezeule, sunt voturile tale, Jertfe de bucurie îţi voiu plăti. 14 Căci de moarte ai mântuit sufletul meu, De alunecare picioarele mele; Ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina vieţii.