1 Maestrului de cântare, după Altaşet. O cântare de aur a lui David, compusă când Saul trimese, şi-i pândiră casa, ca să-l omoare. 2 Mântue-mă de neamicii mei, Dumnezeul meu! Apără-mă de cei ce se scoală asupră-mi. 3 Mântue-mă de făcătorii de rele, Şi aută-mă în contra bărbaţilor sângiurilor, 4 Căci iacă, pândesc sufletul meu. Asupră-mi se adună cei puternici, Fără vinovat să fiu, şi fără să fiu greşit, Doamne! 5 Fără să am vină, aleargă, şi se pregătesc; Deşteaptă-te să mă ajuţi, şi priveşte. 6 Tu, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Deşteaptă-te, să pedepseşti toate popoarele; Nu te îndura de toţi aceşti nelegiuiţi vicleni. Sela. 7 Ei se întorc seara, urlă ca cânele, Şi înconjoară cetatea. 8 Iacă, ei varsă cuvinte cu gura lor; Săbii sunt în buzele lor; Căci zic: „Cine aude aceasta?” 9 Dar tu, Doamne, îţi râzi de dânşii, Îţi baţi joc de toate popoarele. 10 Puterea mea, pre tine te aştept; Căci Dumnezeu este scăparea mea. 11 Dumnezeul îndurărei mele mă va preîntâmpina, Dumnezeu mă va face să văd împlinirea dorinţei mele asupra neamicilor mei; 12 Nu-i ucide, ca poporul meu să nu uite aceasta; Sgudue-i prin puterea ta, şi surpă-i, Scutul nostru, o Doamne! 13 Tot cuvântul gurei lor şi al buzelor lor este păcat; Prindă-se deci în mândria lor, Pentru blestemul şi minciuna ce vorbesc. 14 Nimiceşte-i în mânia ta, nimiceşte-i, ca să nu mai fie, Ca să ştie, că Dumnezeu domneşte în Iacob, Până la marginile pământului. Sela. 15 Ei se întorc seara, urlă ca cânele, Şi înconjoară cetatea; 16 Ei merg din loc în loc după mâncare; Şi mârăesc de nesaţ. 17 Dar eu voiu cânta puterea ta, Dimineaţa voiu lăuda îndurarea ta; Căci tu mi-ai fost tărie şi scăpare în ziua strâmtorărei mele. 18 Puterea mea, ţie-ţi voiu psalmodia; Căci Dumnezeu este tăria mea, Dumnezeul îndurărei mele.