1 Maestrului de cântare, lui Iedutun. Un psalm al lui Asaf. 2 Îndreptat-am către Dumnezeu vocea mea, şi am strigat; Îndreptat-am către Dumnezeu vocea mea, şi el m’a ascultat. 3 În ziua strâmtorării mele căutat-am pre Donnul, Mâna mea la el era întinsă noaptea fără încetare, Sufletul meu nu voia să fie mângăiat. 4 De Dumnezeu îmi amintiam, şi suspinam, Cugetam, şi spiritul meu lâncezia. Sela. 5 Deşchise ţineai pleoapele ochilor mei, Eram neliniştit, şi nu puteam vorbi. 6 Gândiam la zilele din vechime, La anii seculilor trecuţi; 7 Îmi aduceam aminte de cântarea nopţii, Cugetam în inima mea, Şi spiritul meu se-ntreba: 8 „Oare lepădatu-m’a Domnul pentru totdeauna? Oare mai mult nu mă va milui? 9 Sfârşit-a pentru totdeauna îndurarea sa? Încetat-a făgăduinţa sa din neamuri în neamuri?” 10 Uitat-a Dumnezeu de a fi îndurat? Oare închis-a în mânie îndurarea sa?” Sela. 11 Şi-mi ziceam: „Aceasta-i slăbiciunea mea, A crede schimbăcioasă dreapta celui Preaînalt.” 12 Dar amintitu-mi-am de faptele Domnului, Da, amintitu-mi-am de minunile tale din vechime; 13 Gândit-am asupra tuturor faptelor tale, Şi cugetat-am asupra lucrărilor tale. 14 Dumnezeule, în sfinţenie este calea ta; Ce zeu este atât de mare ca Dumnezeu? 15 Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni: Tu ai arătat popoarelor puterea ta; 16 Răscumpărat-ai cu braţ tare pre poporul tău, Pre fiii lui Iacob şi a lui Iosif. Sela. 17 Văzutu-te-au apele, Dumnezeule, Văzutu-te-au apele, şi se cutremurară, Şi adâncurile tremurară. 18 Nourii vărsară apă, Cerul făcu să răsune vocea sa, Şi săgeţile tale sburară încoace şi încolo. 19 În vârtejuri era vocea tunetului tău, Fulgerile tale luminară lumea; Se cutremură şi se clăti pământul. 20 Prin mijlocul mării fu calea ta, Şi cărarea ta prin mijlocul apelor puternice, Şi urmele tale nu se cunoscură. 21 Condus-ai, ca pe o turmă, pre poporul tău, Prin Moisi şi Aaron.